vineri, 24 ianuarie 2014

CORABIA CU VISE


Să vii să-mi cânţi în visele ce zboară,
Prin cerul lor cu norii de-amintiri
Şi-am să te-nchid în lacrima de seară,
Cu-apusul meu din blândele iubiri.

Corabie pierdută prin valul ei de cer,
Ţi-oi legăna romanţele pe-o undă,
Iar eu să las prin trupul meu stingher,
Iubirea ta încet să mă pătrundă.

Şi ne-om lega-n ecourile fără minte,
Cu funiile dintr-un cald sărut
Şi-om tăvăli prin şoapte reci cuvinte,
Ca să le luăm cu noi în aşternut.

Corabia să zboare pe valul unui nor,
La cârma ei, blestemul din destin,
Încet să muşte sânii,cu dinţii unui dor
Şi-o lacrimă de sânge să-i închin.

Închis în ea, am să te port prin viaţă,
Sărutul tău să-l simt mereu flămând,
În vânt şi ploi,prin soare sau în ceaţă,
Iubita mea să-mi fii, în fiecare gând.

TI-AM DECUPAT


Ţi-am decupat o clipă din toamna vieţii mele
Şi-am pus pe ea culoarea din apusul liniştit,
Din cerul plin de noapte eu ţi-aş culege stele,
Să-ţi fac lumini prin vise,prin zbor dezlănţuit.

Ţi-am decupat şi-o frunză din suflet c-un fior,
Tu visătoare treci,şoptind cuvinte mi-ai promis,
Pe suflet să-mi aşezi tăcerile ce plâng din nor,
Să-mi scălde lin cuvântul pe care nu l-am scris.

Ţi-am decupat cu vântul ce-n suflet mă apasă,
Trei paşi de vals să facem iubito prin grădini,
La pieptul tău mă strânge,te rog apoi mă lasă,
Singurătatea mea să o topesc,în ochii tăi senini.

UN FEL DE AZI...NU


Azi nu-ţi mai scriu iubito,că nu mai am cuvinte,
Ce-am mai avut, le-am pus pe toate la păstrat,
Pe cerul nopţii te-or aştepta în linişte, cuminte,
Să le culegi prin timp,când noaptea-i doar păcat.

Azi nu-ţi recit poeme cu şoapte calde de sărut,
Sunt şters din cartea vieţii,din ultimul meu vis,
Sunt amintirea moartă prin timpul ce-a trecut,
Culoarea toamnei reci azi m-a făcut proscris.

Azi nici nu-ţi cânt romanţe în sunet de chitări,
Doar mai privesc cocorii prin ultimul lor zbor,
Azi umbra mea-i tăcerea care se duce-n zări ,
Sunt lacrima ce-şi trece răceli prin alb de nor.

Azi nu te iau în braţe ca sânii să-ţi mai mângâi,
Sunt obosite, moarte de vise pline şi-ncărcate,
Te rog iubito doar prin visul meu mereu rămâi
Şi-am să te iau cu mine-n zbor către eternitate.

Azi gara mea-i pustie şi până alte trenuri vin,
Am înşirat în astre bucăţile din trup flămând,
Vin muze şi le muşcă şi râd de-al meu destin,
Când tu mai eşti iubito, fărâma mea de gând.

SA MA ARUNCI LA CER


Am sărutat în noapte obrajii tăi de ceaţă,
Din lumea lui de sus, un felinar stingher,
Îmi arunca lumină muşcându-mă de faţă,
Sunt călătorul nopţii, sunt singur şi rebel.

Sub paşii mei aud, gemându-se cuminte,
Scrâşneau din balamale,la poarta unui dor,
Bucăţile din vise, pierdute prin cuvinte,
Ecouri reci de şoapte în albul trist de nor.

Iubito mai uitat prin noaptea albă, rece,
Sunt trup uscat rămas prin clipele ucise,
Ţi-am dăruit atâtea sărutări,da-mi trece
Şi-acum sunt doar, un vânzător de vise.

Departe sunt de ochii tăi atâta de senini,
Tăcerea mi se plimbă mai liberă-n odăi,
Eu din suspine vreau să împlesc lumini
Şi-am să le pun pe suflet, să ardă în văpăi.

Eu nu-ţi mai cer iubirea, e adiere-n vânt,
Culoarea nopţii reci pe umeri mă apasă,
O gaură flămândă m-aşteaptă în pământ
Şi-o să-mi astupe gura o lume păcătoasă.

Eu am să vin la tine să mă alinţi în noapte,
Dorinţa mea e una în trupul meu stingher,
Mai minte-mă o data că mă iubeşti cu şoapte,
Cuprinde-mă în braţe.. şi-aruncă-mă la cer.

SOPTESTE-MI CEVA


Şopteşte-mi ceva încet doar sufletul să te audă,
Să pot păşi cu toamna în duet peste-o alee nudă,
Şopteşte-n strune de chitară romanţe despre dus,
Căci mai păşesc umil prin lume păcatele-n apus.

Şopteşte-mi ceva încet ca zgomotul făcut de pas,
Care se depărtează făr-un cuvânt de bun rămas,
Şopteşte-mi despre astre sau lumea care o să vină,
Şopteşte-mi despre tine căci te-oi iubi-n lumină.

Şopteşte-mi clipa dulce,adusă de blâdele săruturi,
Şi mă alergă-n vise cu norii albi,drept aşternuturi,
Şopeşte-mi despre noi sau destre cerul veşnic viu,
Şopteşte-mi despre luna mea,ce plânge un pustiu.

Şopteşte-mi ca o funză poverile colorilor târzii,
Mă mângâie cu vânturi prin toamnă reci pustii,
Şopteşte-mi de izvorul ce sus în piscuri plânge,
Şopteşte-mi brume reci şi mă îmbracă-n sânge.

Eu frunză încărcată de culoare sub paşii tăi divini,
Mi-ascund sub razele din soare povara din rugini,
Un cântec muşcă noaptea prin adieri de rece vânt,
Ecoul îmi sărută şoapta c-o linişte ca de mormânt.

FEMEIA DE TOAMNA


Îmi port pe umeri crucea,
În amestecul culorilor toamnei,
Cu ultima romanţă de apus mă duc.
Da, am să mă duc să scald visele
Nopţilor încărcate de iubirile fierbinţi,
În unda mărilor cu aşternut de crini.
Am să fur aroma lor în căuşul palmei,
Trudită de mangâierile apusului
Şi-am să-ţi asez umbrele ei pe sâni.
Am să te bat cu un mac peste obraji,
Să-şi plângă petalele culoarea,
Peste buzele tale fierbinţi de dor
Şi-am să-ţi plâng ultima lacrimă,
Peste cerul buricului tău flămând,
După cel din urmă sărut.....

NU MAI POT


NU MAI POT...

În seara asta nu te caut,
În seara asta nu te sun,
Tăcut în notele din flaut,
Încerc încet mă adun.
În seara asta îngeri vin,
Cu zborul lor de şoapte
Cu-n vis pe care ţi-l închin,
La margine de noapte.
În seara asta îţi sărut,
Chipul pictat cu stele,
Ce rătăceşte-n astre mut,
Cu dorurile mele.
Nici mângâieri nu pot,
Pe sânii tăi să pun,
Rotunzi şi mă socot,
Că ard ca un nebun.
Ecourile plâng tăceri,
Romanţele-s pierdute,
Din amintirile de ieri,
Cresc vise ne-ncepute.
În seara asta nu mai pot,
Deşi aş vrea să-ţi scriu,
Îmi mor cuvintele în toc
Şi-n călimară e pustiu....

EXPLICATIE

      

O duduie parvenită tot morocănind din glas
Îşi târa de mân-o fiică pe poteca spre oraş.
Trece-ncet pe lângă ele o băbuţă mai posacă,
Spre oborul de-animale, că voia să vând-o vacă.

Apoi trece-un car beteag scârţâind roata-n ecou,
Îl târa, mergând alene, fără interes, un bou.
Şi avea legată-n urmă o viţică şugubeaţă,
Hotărâse bietul moş că vrea să o vândă-n piaţă.

Strâns cu lanţuri între coarne şi cu o verigă-n bot,
Trece-un taur pufăind cu vreo cinci ţărani cu tot.
În mintea de fetişoară se născuse grea dilemă:
Cum de toate par la fel dar au alte nume-n schemă ?

Hotărâtă ca să afle un răspuns mai pertinent,
Ceru mă-sii să-i răspundă scurt, concis şi elocvent.
Te rog, mamă tu, explică: ce e bou, taur, viţică,
Fiindcă toat sunt la fel ca văcuţa hămesită.

Se gândeşte biata mamă să-i răspundă pe-nţeles,
Să-nţeleagă biata fată, să nu dea în viaţă greş.
-Vezi tu, fată, eu sunt vaca şi pe voi vă îngrijesc,
Zi de zi te duc la şcoală, îţi dau lapte şi muncesc.

Vezi tu, ăla care trage ditai carul prin noroi,
Ăla-i tac-tu, bou ce-aduce mai de toate pentru noi.
Este simplu de-nţeles şi-o să-nveţi şi tu acu,
Că viţica fata mamii nu e alta ,eşti doar tu.

-Înţeleg, răspunse fata cu privirea-i zâmbitoare,
Taurul mai rămăsese ca răspuns la întrebare.
-Ăsta-i un secret, fetiţo, zice mă-sa cu temei:
-Taur bun e nenea ăla ce stă la etajul trei.