vineri, 24 ianuarie 2014

EXPLICATIE

      

O duduie parvenită tot morocănind din glas
Îşi târa de mân-o fiică pe poteca spre oraş.
Trece-ncet pe lângă ele o băbuţă mai posacă,
Spre oborul de-animale, că voia să vând-o vacă.

Apoi trece-un car beteag scârţâind roata-n ecou,
Îl târa, mergând alene, fără interes, un bou.
Şi avea legată-n urmă o viţică şugubeaţă,
Hotărâse bietul moş că vrea să o vândă-n piaţă.

Strâns cu lanţuri între coarne şi cu o verigă-n bot,
Trece-un taur pufăind cu vreo cinci ţărani cu tot.
În mintea de fetişoară se născuse grea dilemă:
Cum de toate par la fel dar au alte nume-n schemă ?

Hotărâtă ca să afle un răspuns mai pertinent,
Ceru mă-sii să-i răspundă scurt, concis şi elocvent.
Te rog, mamă tu, explică: ce e bou, taur, viţică,
Fiindcă toat sunt la fel ca văcuţa hămesită.

Se gândeşte biata mamă să-i răspundă pe-nţeles,
Să-nţeleagă biata fată, să nu dea în viaţă greş.
-Vezi tu, fată, eu sunt vaca şi pe voi vă îngrijesc,
Zi de zi te duc la şcoală, îţi dau lapte şi muncesc.

Vezi tu, ăla care trage ditai carul prin noroi,
Ăla-i tac-tu, bou ce-aduce mai de toate pentru noi.
Este simplu de-nţeles şi-o să-nveţi şi tu acu,
Că viţica fata mamii nu e alta ,eşti doar tu.

-Înţeleg, răspunse fata cu privirea-i zâmbitoare,
Taurul mai rămăsese ca răspuns la întrebare.
-Ăsta-i un secret, fetiţo, zice mă-sa cu temei:
-Taur bun e nenea ăla ce stă la etajul trei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!