vineri, 3 octombrie 2014

PLÂNGE TOAMNA.....

Să plângi peste mine frumoasa mea toamnă,
Frumos de tăcută cum ştiu că eşti doamnă,
Lasă-ţi norii să plângă peste-un suflet pustiu,
Şi pune pe mine un rid, cât încă sunt viu.

Mă-nfăşoară în frunze, în curcubeu de culori,
Hai ridică-mă toamnă şi du-mă spre nori
Şi-am s-arunc cea rămas, tăcerea din mine,
Ce-şi mai face cărări cu-apusuri senine.

Tu doamnă nebună, te iubesc dar mă minţi,
Cuvintele-mi mor, prin tăcere cuminţi,
Nu mai pot să mai zburd prin stele cuminte,
Mă retrag şi mă uit la cruci de morminte.
Constantin Cristescu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!