vineri, 10 octombrie 2014

CAD LUMINI.....


Sunt copilul prost ce nu-s ronţăit de cuvinte,
Copil ce se-nchide în suflet cuminte,
Dar nu vreau să ne bată iar cuvintele-n rime,
Şi zboruri din vis eu le simt, mai sublime.

Rătăcitor cum mă ştiu, mai fac val cu spume,
Din a mării pustiu, rămâne un nume,
Dăruiesc ce-am avut sau poate-i prea puţin,
Dăruiesc doar un suflet şi poate m-abţin

Nu mai am ce să dau şi trec lin, cuminte,
La crucile reci, dintre aspre morminte
Lumini vor să vină prin viaţă să-mi vadă,
Cum viaţa din trup începe să-mi cadă......
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!