marți, 27 ianuarie 2015

PE SÂNII TĂI...

Revigorat prin sângele genunii,

Cu amintiri de negru-nsângerat,

Mă cheamă iară câteodată unii,

Să-mi cadă amintirile prin pat.

Le-am tot cules adesea-n şir,

Le-am retrăit, le simt pe toate,

Trec nopţi întregi şi nu mă mir,

Tu-mi eşti ca sarea în bucate.

Mai scumpă azi când nu te văd,

Să te aplaud zău, cu-n ropot

Şi-n mine să mă-ntorc să văd,

Bătăi de noapte-n tristul clopot.

Mă roade tare rău pustietatea,

Că sunt nebun după iubire, ştii,

Că mi-ai iubit adânc singurătatea

Dar m-ai lasat în vise de copii.

Trec nopţi în care nu mai dorm,

Pe cer plâng stele cuminţi,

Tu lasă-mă iubito să adorm,

Pe sânii tăi atâta de fierbinţi.

Constantin Cristescu